Love story - parte I [Working title]
In fiecare dimineata cand ma trezeam, ma trezeam singur. Imi faceam micul dejun singur, mancam singur, avand ca zgomot de fundal un radio prapadit primit cadou acum cativa ani.
Dupa ce terminam de mancat, imi lasam vasele murdare intr-o chiuveta din coltul bucatariei in care abia aveai loc pentru un aragaz si ma imbracam in graba ca sa nu intarzii la birou.
Ca in fiecare zi, ajungeam la munca 5 minute mai tarziu, seful imi taia din salariu si stateam 8 ore pe un scaun incercand sa ofer asistenta tehnica unor oameni care nu ar trebuii sa detina vreodata un calculator. La sfarsitul zilei ma intorceam acasa si o gaseam asa cum o lasasem... pustie si lipsita de viata. Cu timpul m-am obijnuit sa traiesc asa sau am ajuns in acel stadiu in care ma mint singur doar ca sa supravietuiesc. Viata mea se rezumase doar la aceasta rutina, dar intr-o zi lucrurile au inceput altfel.
M-am trezit, ca deobicei, la sunetul alarmei de la telefon. Am intins mana sa inchid alarma, dar nu puteam sa ma misc. Aveam mana stanga blocata. M-am uitat in stanga si am vazut o fata care statea pe mana mea. In acel moment pur si simplu am sarit din pat. Nu stiam cine era aceasta fata,
-Cine esti?
-Neata si tie, draga.
-Cine esti?
-Te-ai lovit chiar asa de tare aseara?
-Ce? am intrebat punand mana la frunte. De ce am un cucui in frunte si cine esti?
-Ma ingrijorezi, dragule. Sunt eu, Ioana, iubita ta de 8 ani. Ai un cucui pentru ca ai dat cu capul de usa cand ai venit aseara de la bar.
-Ioana? Iubita de 8 ani? Care Ioana?
-Ioana! Prima si singura ta iubita. Iti amintesi acuma?
-Ioana Sabie?
-Daaaaa!
-Ioana Sabie a fost cu mine juma' de an dupa care s-a despartit de mine ca sa fie cu unul George.
-George? Te referi la dobitocul ala care se tot dadea la mine pana l-ai pocnit in curtea scolii?
-Am facut ce? Eu?
-Vai de mine! Sun la munca la tine sa le spun ca nu esti bine si mergem la doctor. Ai inteles?
-Ok... Cred ca ar fi cel mai bine.
Ce naiba se intampla?? Ieri locuiam singur si o duceam prost cu dragostea, iar acuma m-am trezit cu prima mea iubita in pat? Si imi mai si spune ca suntem intr-o relatie de 8 ani. Trebuie sa aflu ce naiba se intampla.
-Am sunat si la doctor. Avem o programare pentru ora 12. Sa te imbraci si sa te pregatesti sa mergem, iar eu intre timp iti pregatesc ceva sa mananci, ok?
-Ok.
Totul e prea ciudat pentru mine. Pe noptiera e o poza cu noi doi de la ce pare a fi banchetul de la sfarsitul liceului. Nu imi vine sa cred ca am fost la banchet cu Ioana. Nu imi vine sa cred ca am fost la banchet. Ma uit prin telefon si gasesc o groasa de poze cu noi. Ce fericit arat in poze. Nu cred ca m-am vazut vreodata asa de fericit in viata mea.
Se simte miros de mancare. Cred ca ar trebuii sa ma pregatesc mai repede.
-Gata mancarea!
-Vin acuma! am strigat eu incercand sa imi pun cureaua la panataloni.
Ajuns in bucatarie, care era la fel de mica cum imi amintea, acuma parea mai spatioasa. Ioana ma astepta cu o farfurie pe care aranjase doua ochiuri prajite si cateva felii de bacon sub forma unei fete zambitoare. Arata asa de apetisant incat stomacul meu a strigat "MANCARE!!!!" sub forma celui mai straniu zgomot auzit vreodata.
-Vino aici si pupa-ma, zise ea punandu-si mainile jurul gatului meu.
Incetul cu incetul iti apropia buzele ei de ale mele pana cand s-au atins. Pentru un moment nu stiam ce sa fac. Simteam ca ceva nu era in regula, dar pentru ca asta era primul contact cu o alta persoana dupa 3 ani, m-am lasat dus de val. Am stranso in brate ca si cum ar veni sfarsitul lumii, continund sa o sarut cu pofta.
-Da' ce plini de energie suntem.
-Imi pare rau daca te-am strans prea tare.
-Nu-i nimic. Mananca mai repede ca sa nu intarziem.
-Ok.
Dupa ce am terminat de mancat, am mers cu masina la cabinetul medicului. Zicea ca nu mai vazuse un aseamea caz de amnezie, in care pacientul sa isi inlocuiasca amintirile cu altele. Nu cred ca despre asta e vorba in cazul meu. Ar fi prea stupid sa patesti asa ceva. Sa te lovesti la cap, iar in clipa urmatoare sa uiti o groaza de amintiri minunate, pline de caldura si sa te trezesti cu amintirea unei vieti dominata de singuratate. E pur si simplu stupid. Chiar daca ar fi fost invers, tot ar fi stupid. Medicul ne-a sfatuit sa ma uit prin albume foto, mesaje, email-uri, site-uri de socializare, tot ce foloseam in viata de zi cu zi, cu speranta ca s-ar putea sa fie ceva care sa imi aminteasca. Am plecat de acolo fara nici un raspuns clar pentru ce s-ar fi putut intampla.
Ajunsi acasa, Ioana a inceput sa scoata fiecare album foto din apartament. Daca as spune ca erau sute de poze, as mintii. Erau mii de poze. Fiecare eveniment, vacanta, moment, toate imortalizate prin obiectivul camerei si catalogate in albume foto. Chiar uitasem cat de pasionata era de fotografie. Cum la inceputul relatiei imi tot baga aparatul ei foto in fata, cum imi facea 10-20 de poze pe zi, cum fotografia fiecare lucru care misca. Primele poze mi le amintesc pentru ca erau aceleasi care le facuse pe parcursul celor 6 luni de relatie.
-Iti amintesti cand am facut poza asta?
-Era primul Craciun din relatia noastra, nu?
-Dap!
-Tin minte ca am venit seara tarziu, la tine acasa pe jos, ca sa iti aduc cadoul tau.
-Mai stii care a fost primul lucru care l-am zis?
-"Esti nebun?", am raspuns razand. Dar tu mai stii ce ti-am raspuns?
-"Da, sunt!"
-Ti-ai amintit!
-Normal! Cum sa uit asa ceva? Era zapada pana la genunchi si tu erai acoperit din cap pana-n picioare de zapada, exact ca un om de zapada.
-Hai ca nu era chiar asa de rau.
-Nuuu? Atunci de ce ai stat in casa doua saptamanai pentru ca racisesi?
Nu am mai zis nimic. Stiu ca are dreptate, dar nu vreau sa recunosc. Era primul gest romantic facut de mine si vorbind cu ea despre el, ma facea sa uit de singuratate si de momentul cand s-a despartit de mine. Cand s-a despartit de mine, eram gata sa ii spun cat de mult o iubesc, dar cand mi-a spus ca totul s-a terminat nu am mai putut sa ii zic nimic. Pur si simplu ramasesm socat, iar eu am tinut in mine toate sentimentele si suferinta. Dupa ziua aia nu ne-am mai vazut.
-Iar poza asta e cu primul nostru dans de la banchet.
-Aratai superb. Nu te-am mai vazut niciodata asa de frumoasa.
-O sa iti amintesti, incetul cu incetul, dar o sa iti amintesti. Poate o sa iti amintesti si ce s-a intamplat dupa banchet.
-Ce anume?
-Hai sa iti arat. Cine stie? Poate o sa iti amintesti mai repede asa.
In momentul ala a inceput sa ma sarute pasional. Am luat-o in brate si am asezat-o pe pat cu mine deasupra ei. Ii simteam mainile pe spatele meu, mangaindu-ma senzul. Cu o mana ma jucam prin parul ei, iar cu cealalta ma plimba de-a lungul piciorului ei drepta. Simteam cu cum ne infierbantam amandoi extrem de rapid. Ne-am oprit amandoi in acelasi timp sa ne dam tricourile jos, dupa care am inceput sa o sarut pe gat. Intre timp i-am desfacut si l-am aruncat, asa cum am facut si cu tricourile. Avea niste sani voluptosi, pe care am inceput sa ii masez cu tandrete in timp ce o sarutam pe gat.
-Te vreau! imi soptise la ureche
Stiam ca asta va fi prima mea noapte de amor cu Ioana. Nu imi venea sa cred cat pasionali eram amandoi si cat de senzuala poate fi ea in pat. Timpul parca se oprise in loc. Inimile noastre bateau la unison. Prima mea noapte de dragoste cu prima mea iubire. Eram in al 9lea cer.
A doua zi m-am trezit singur in pat. Cred ca totul a fost un simplu vis. Parea asa de real. Puteam sa jur ca e real. Dar daca totul a fost un simplu vis, de ce am visat-o tocmai pe Ioana? Nu vad de ce as fi visat-o. Dintr-odata imi suna telefonul.
-Alo?
-Neata, iubi! Sper ca nu te-am trezit.
-Nu nimica. Eram deja treaz.
-Bun! Sper ca nu te-ai speriat cand ai vazut ca nu eram in casa. A trebuit sa fug pana la studio si nu am mai apucat sa iti las bilet sau mesaj.
-Nu-i problema, e ok. Nu iti fa griji.
-Ok. Ajung si eu in 20 de minute acasa. Trebuie sa trec intai pe la magazin ca sa iau popcorn pentru seara de film.
-Ii bun. Te astept.
-Te pup! Pa, pa.
-Pa, pa.
Nu imi vine sa cred. Nu era un vis. Relatia mea cu Ioana e adevarata. Am primit o a doua sansa la fericire.
Zilele au trecut, iar ea inca era cu mine. Eram cel mai fericit om de pe planeta. Chiar daca nu imi aminteam viata mea cu Ioana, am inceput sa o invat din poze si povestirile ei. Zilele s-au transformat in saptamani, iar dupa 4 saptamani am primit un telefon.
-Alo?
-Domnul Francu?
-Da. Cu ce va pot ajuta?
-Am sunat in legatura cu inelul de logodna pe care l-ati comandat. Vroiam sa va informez ca e gata si ca il puteti lua oricand.
Inel de logodna? De asta chiar nu stiam si nici Ioana nu cred ca avea cum sa stie de el. E perfect. Inelul asta v-a reprezenta tot ce simt eu pentru ea.
-Puteti sa imi reamintiti modelul inelului?
-Inel din aur alb cu 5 diamante. Unul mare, doua mijolocii si doua mici exact cum ati cerut, domnule.
-Perfect! Puteti sa imi reamintiti si unde era magazinul?
-Cel din piata ceantrala, aflat langa o gogoserie.
-Multumesc mult!
-O zi buna!
-La fel!
Sunt destul de aproape de magazin. Hai sa dau o fuga pana acolo sa iau inelul si sa o cer in casatorie in seara asta. O sa fie asa de fericita. Nu mai pot de nerabdare. Vreau sa o fac pe Ioana logodnica mea cat mai repede. Mai am de traversat strada asta si ajung, daca se hotaraste semaforul asta sa se faca verde. Inca 30 de secunde... Traversez asa, ca doar nu calca nici o masina.
Iar ultimul lucru care mi-l ammintesc e sirena ambulantei care m-a lovit din plin. Aici mi s-a rupt filmul...
Dupa ce terminam de mancat, imi lasam vasele murdare intr-o chiuveta din coltul bucatariei in care abia aveai loc pentru un aragaz si ma imbracam in graba ca sa nu intarzii la birou.
Ca in fiecare zi, ajungeam la munca 5 minute mai tarziu, seful imi taia din salariu si stateam 8 ore pe un scaun incercand sa ofer asistenta tehnica unor oameni care nu ar trebuii sa detina vreodata un calculator. La sfarsitul zilei ma intorceam acasa si o gaseam asa cum o lasasem... pustie si lipsita de viata. Cu timpul m-am obijnuit sa traiesc asa sau am ajuns in acel stadiu in care ma mint singur doar ca sa supravietuiesc. Viata mea se rezumase doar la aceasta rutina, dar intr-o zi lucrurile au inceput altfel.
M-am trezit, ca deobicei, la sunetul alarmei de la telefon. Am intins mana sa inchid alarma, dar nu puteam sa ma misc. Aveam mana stanga blocata. M-am uitat in stanga si am vazut o fata care statea pe mana mea. In acel moment pur si simplu am sarit din pat. Nu stiam cine era aceasta fata,
-Cine esti?
-Neata si tie, draga.
-Cine esti?
-Te-ai lovit chiar asa de tare aseara?
-Ce? am intrebat punand mana la frunte. De ce am un cucui in frunte si cine esti?
-Ma ingrijorezi, dragule. Sunt eu, Ioana, iubita ta de 8 ani. Ai un cucui pentru ca ai dat cu capul de usa cand ai venit aseara de la bar.
-Ioana? Iubita de 8 ani? Care Ioana?
-Ioana! Prima si singura ta iubita. Iti amintesi acuma?
-Ioana Sabie?
-Daaaaa!
-Ioana Sabie a fost cu mine juma' de an dupa care s-a despartit de mine ca sa fie cu unul George.
-George? Te referi la dobitocul ala care se tot dadea la mine pana l-ai pocnit in curtea scolii?
-Am facut ce? Eu?
-Vai de mine! Sun la munca la tine sa le spun ca nu esti bine si mergem la doctor. Ai inteles?
-Ok... Cred ca ar fi cel mai bine.
Ce naiba se intampla?? Ieri locuiam singur si o duceam prost cu dragostea, iar acuma m-am trezit cu prima mea iubita in pat? Si imi mai si spune ca suntem intr-o relatie de 8 ani. Trebuie sa aflu ce naiba se intampla.
-Am sunat si la doctor. Avem o programare pentru ora 12. Sa te imbraci si sa te pregatesti sa mergem, iar eu intre timp iti pregatesc ceva sa mananci, ok?
-Ok.
Totul e prea ciudat pentru mine. Pe noptiera e o poza cu noi doi de la ce pare a fi banchetul de la sfarsitul liceului. Nu imi vine sa cred ca am fost la banchet cu Ioana. Nu imi vine sa cred ca am fost la banchet. Ma uit prin telefon si gasesc o groasa de poze cu noi. Ce fericit arat in poze. Nu cred ca m-am vazut vreodata asa de fericit in viata mea.
Se simte miros de mancare. Cred ca ar trebuii sa ma pregatesc mai repede.
-Gata mancarea!
-Vin acuma! am strigat eu incercand sa imi pun cureaua la panataloni.
Ajuns in bucatarie, care era la fel de mica cum imi amintea, acuma parea mai spatioasa. Ioana ma astepta cu o farfurie pe care aranjase doua ochiuri prajite si cateva felii de bacon sub forma unei fete zambitoare. Arata asa de apetisant incat stomacul meu a strigat "MANCARE!!!!" sub forma celui mai straniu zgomot auzit vreodata.
-Vino aici si pupa-ma, zise ea punandu-si mainile jurul gatului meu.
Incetul cu incetul iti apropia buzele ei de ale mele pana cand s-au atins. Pentru un moment nu stiam ce sa fac. Simteam ca ceva nu era in regula, dar pentru ca asta era primul contact cu o alta persoana dupa 3 ani, m-am lasat dus de val. Am stranso in brate ca si cum ar veni sfarsitul lumii, continund sa o sarut cu pofta.
-Da' ce plini de energie suntem.
-Imi pare rau daca te-am strans prea tare.
-Nu-i nimic. Mananca mai repede ca sa nu intarziem.
-Ok.
Dupa ce am terminat de mancat, am mers cu masina la cabinetul medicului. Zicea ca nu mai vazuse un aseamea caz de amnezie, in care pacientul sa isi inlocuiasca amintirile cu altele. Nu cred ca despre asta e vorba in cazul meu. Ar fi prea stupid sa patesti asa ceva. Sa te lovesti la cap, iar in clipa urmatoare sa uiti o groaza de amintiri minunate, pline de caldura si sa te trezesti cu amintirea unei vieti dominata de singuratate. E pur si simplu stupid. Chiar daca ar fi fost invers, tot ar fi stupid. Medicul ne-a sfatuit sa ma uit prin albume foto, mesaje, email-uri, site-uri de socializare, tot ce foloseam in viata de zi cu zi, cu speranta ca s-ar putea sa fie ceva care sa imi aminteasca. Am plecat de acolo fara nici un raspuns clar pentru ce s-ar fi putut intampla.
Ajunsi acasa, Ioana a inceput sa scoata fiecare album foto din apartament. Daca as spune ca erau sute de poze, as mintii. Erau mii de poze. Fiecare eveniment, vacanta, moment, toate imortalizate prin obiectivul camerei si catalogate in albume foto. Chiar uitasem cat de pasionata era de fotografie. Cum la inceputul relatiei imi tot baga aparatul ei foto in fata, cum imi facea 10-20 de poze pe zi, cum fotografia fiecare lucru care misca. Primele poze mi le amintesc pentru ca erau aceleasi care le facuse pe parcursul celor 6 luni de relatie.
-Iti amintesti cand am facut poza asta?
-Era primul Craciun din relatia noastra, nu?
-Dap!
-Tin minte ca am venit seara tarziu, la tine acasa pe jos, ca sa iti aduc cadoul tau.
-Mai stii care a fost primul lucru care l-am zis?
-"Esti nebun?", am raspuns razand. Dar tu mai stii ce ti-am raspuns?
-"Da, sunt!"
-Ti-ai amintit!
-Normal! Cum sa uit asa ceva? Era zapada pana la genunchi si tu erai acoperit din cap pana-n picioare de zapada, exact ca un om de zapada.
-Hai ca nu era chiar asa de rau.
-Nuuu? Atunci de ce ai stat in casa doua saptamanai pentru ca racisesi?
Nu am mai zis nimic. Stiu ca are dreptate, dar nu vreau sa recunosc. Era primul gest romantic facut de mine si vorbind cu ea despre el, ma facea sa uit de singuratate si de momentul cand s-a despartit de mine. Cand s-a despartit de mine, eram gata sa ii spun cat de mult o iubesc, dar cand mi-a spus ca totul s-a terminat nu am mai putut sa ii zic nimic. Pur si simplu ramasesm socat, iar eu am tinut in mine toate sentimentele si suferinta. Dupa ziua aia nu ne-am mai vazut.
-Iar poza asta e cu primul nostru dans de la banchet.
-Aratai superb. Nu te-am mai vazut niciodata asa de frumoasa.
-O sa iti amintesti, incetul cu incetul, dar o sa iti amintesti. Poate o sa iti amintesti si ce s-a intamplat dupa banchet.
-Ce anume?
-Hai sa iti arat. Cine stie? Poate o sa iti amintesti mai repede asa.
In momentul ala a inceput sa ma sarute pasional. Am luat-o in brate si am asezat-o pe pat cu mine deasupra ei. Ii simteam mainile pe spatele meu, mangaindu-ma senzul. Cu o mana ma jucam prin parul ei, iar cu cealalta ma plimba de-a lungul piciorului ei drepta. Simteam cu cum ne infierbantam amandoi extrem de rapid. Ne-am oprit amandoi in acelasi timp sa ne dam tricourile jos, dupa care am inceput sa o sarut pe gat. Intre timp i-am desfacut si l-am aruncat, asa cum am facut si cu tricourile. Avea niste sani voluptosi, pe care am inceput sa ii masez cu tandrete in timp ce o sarutam pe gat.
-Te vreau! imi soptise la ureche
Stiam ca asta va fi prima mea noapte de amor cu Ioana. Nu imi venea sa cred cat pasionali eram amandoi si cat de senzuala poate fi ea in pat. Timpul parca se oprise in loc. Inimile noastre bateau la unison. Prima mea noapte de dragoste cu prima mea iubire. Eram in al 9lea cer.
A doua zi m-am trezit singur in pat. Cred ca totul a fost un simplu vis. Parea asa de real. Puteam sa jur ca e real. Dar daca totul a fost un simplu vis, de ce am visat-o tocmai pe Ioana? Nu vad de ce as fi visat-o. Dintr-odata imi suna telefonul.
-Alo?
-Neata, iubi! Sper ca nu te-am trezit.
-Nu nimica. Eram deja treaz.
-Bun! Sper ca nu te-ai speriat cand ai vazut ca nu eram in casa. A trebuit sa fug pana la studio si nu am mai apucat sa iti las bilet sau mesaj.
-Nu-i problema, e ok. Nu iti fa griji.
-Ok. Ajung si eu in 20 de minute acasa. Trebuie sa trec intai pe la magazin ca sa iau popcorn pentru seara de film.
-Ii bun. Te astept.
-Te pup! Pa, pa.
-Pa, pa.
Nu imi vine sa cred. Nu era un vis. Relatia mea cu Ioana e adevarata. Am primit o a doua sansa la fericire.
Zilele au trecut, iar ea inca era cu mine. Eram cel mai fericit om de pe planeta. Chiar daca nu imi aminteam viata mea cu Ioana, am inceput sa o invat din poze si povestirile ei. Zilele s-au transformat in saptamani, iar dupa 4 saptamani am primit un telefon.
-Alo?
-Domnul Francu?
-Da. Cu ce va pot ajuta?
-Am sunat in legatura cu inelul de logodna pe care l-ati comandat. Vroiam sa va informez ca e gata si ca il puteti lua oricand.
Inel de logodna? De asta chiar nu stiam si nici Ioana nu cred ca avea cum sa stie de el. E perfect. Inelul asta v-a reprezenta tot ce simt eu pentru ea.
-Puteti sa imi reamintiti modelul inelului?
-Inel din aur alb cu 5 diamante. Unul mare, doua mijolocii si doua mici exact cum ati cerut, domnule.
-Perfect! Puteti sa imi reamintiti si unde era magazinul?
-Cel din piata ceantrala, aflat langa o gogoserie.
-Multumesc mult!
-O zi buna!
-La fel!
Sunt destul de aproape de magazin. Hai sa dau o fuga pana acolo sa iau inelul si sa o cer in casatorie in seara asta. O sa fie asa de fericita. Nu mai pot de nerabdare. Vreau sa o fac pe Ioana logodnica mea cat mai repede. Mai am de traversat strada asta si ajung, daca se hotaraste semaforul asta sa se faca verde. Inca 30 de secunde... Traversez asa, ca doar nu calca nici o masina.
Iar ultimul lucru care mi-l ammintesc e sirena ambulantei care m-a lovit din plin. Aici mi s-a rupt filmul...
Comments
Post a Comment