Z-life 2914

Sa fiu sincer, cand m-am nascut am crezut ca mai am putin si mor, mai ales cand venea cate un zombie pe langa noi. Dar nu as fi crezut ca muscatura de la un zombie aplicata mamei mele avea sa ma faca imun la mutatia, jumate de mutatie mai exact.

De cand a explodat Parisul, oamenii au inceput sa dezvolte noi metode de a riposta: ascunzatori mai buna, eliminare zonelor cu nivel mare de infestare, dezvoltarea unui antidot, ascunzatori mai bune. In 500 de ani, am eliminat o treime din populatia infestata, dar am pierdut jumate din rezistenta. Inamicul a venit cu noi intariri: au provocat o a doua mutatie pt ai face mai greu de doborat, mai destepti.

Primele teste ale antidotului au fost un esec total. Cei infestati isi reveneau pentru 10 secunde dupa care moleculele deveneau instabile si structura celulara ceda. Dupa 175 de ani, antidotul le pastra subiectilor structura umana, dar nevoia de carne de om nu disparea. 325 de ani de munca au disparut din cauza unui incendiu provocat de un atac surpriza. Nimic nu s-a mai dezvoltat dupa 25 de ani datorita lipsei de cunostinte. Primul pas semnificativ a fost descoperirea unu baiat jumate om, jumate zombie. Sangele lui continea anumite celule care atacu celulele zombie. Procesul era lent, dar dupa 57 de ani de cercetare celulele erau de 10 ori mai puternice.

Antidotul oferea speranta resistenti. Pe ascuns se puteau fabrica 10 de litri in 5 ani, destul sa schimbe 100,000 de oameni. Atacuri nocturne pentru dezinfestare aveau succes pana la aparitia celei de-a doua mutatii. Lucrurile mergeau mai incet dar macar nu erau in zadar, mai ales cu 10,000,000 de oameni recent schimbati.

Anul 2914 a marcat inceputul sfarsitului infestarii care chinuie umanitatea de peste 900 de ani, anul nasterii mele.