De ce sa nu versi berea pe o femeie

- Îmi pare rău, Gabi, spuse Alex înainte sa apese pe trăgaci si sa ii spulbere creierii. Hai mai repede! zise cu dezinteres.

Apoi a luat țeava învăluita in fum si abur, a pus-o la tâmpla si a tras

Soneria telefonului l-a trezit pe Gabi din somn.

- Ha? bolborosise cu ochii întredeschiși.

- Neata! Ieși la o cafea? întrebase voios Alex.

- Bine... in cat timp ajungi la cămin?

- Sunt deja aici așa ca îmbrăcarea si afara.

- Du-te înainte in Max, ia-mi o cafea si vin imediat.

După aproximativ zece minute, Gabriel a intrat in cafenea si s-a așezat la masa unde îl așteptau doua cafele si colegul lui de grupa.

- Ce-ai pățit? N-ai dormit bine aseară?

- Nu prea. Am visat ca eram amândoi in oraș, nu mai știu ce s-a întâmplat, m-ai împușcat in cap si după m-am trezit când ai sunat.

- Stai, ce? Eram in oraș si te-am împușcat?

- Da, dude. Era ciudat, dar nu-i mare lucru.

- E prima oara când iți amintești, deci e un lucru mare.

- Sa îmi amintesc ce anume, visul? Am mai avut vise pe care mi le aminteam.

- Nu asta. Aia era o amintire, nu un vis. Chiar te-am împușcat, nu pentru prima oara, dar te-am împușcat.

- Lasă gluma, rase Gabriel. Nici măcar nu ai pistol.

- Vedem noi diseară. Dar daca nu iți mai amintești după? Daca asta e singura data? si continua Alex sa mormaiasca cu întrebări.

- Diseară la cat ne vedem? Am înțeles ca vin si fetele.

- Pe la vreo 10. Ele ziceau ca la 9, dar am o presimțire ca vor întârzia o ora.

Cei doi au continuat sa discute si despre una si despre alta, acestea fiind subiecte ca religie, politica, lectura si nu fete. Mai târziu s-au întâlnit, au băut, au dansat cu minunatele fete, iar spre finalul serii scena s-a repetat.

Soneria telefonului l-a trezit pe Gabi din somn.

- Ha? bolborosise cu ochii întredeschiși.

- Neata! Ieși la cafea? întrebase voios Alex.

- Bine... In cat timp ajungi la...

- Cămin? Sunt deja aici. Îmbrăcarea si afara.

- Du-te înainte in...

- Max, iți iau o cafea si vii imediat?

- Da... răspunse Gabriel nedumerit.

După aproximativ zece minute a intrat in cafenea si s-a așezat la masa unde, oarecum familiar îl așteptau doua cafele si colegul lui de grupa.

- Ce-ai pățit? Arăți de parca te-a împușcat cineva in cap.

- Ce? spuse Gabi cu o oarecare stare de confuzie si o privire ce aducea aminte de reacția la rezultatul greșit al unui calcul aritmetic banal efectuat de un profesor universitar. De unde știi ce am visat?

- Ai visat cumva si o discuție asemănătoare cu asta?

- Da...? Stai!

- Trei, doi, unu...

- Nu! a exclamat in timp ce își clătina capul in semn de negare, de parca tocmai aflase ca urma sa fie tata după o aventura de o noapte cu o femeie care la sigur nu era logodnica lui.

- Ooo, ba da!

- Nu!

- Ba da, Gabi. Catalina, ai putea sa ne aduci doua Skol?

- N-are cum ,dude! E imposibil.

- Aparent e posibil si devine plictisitor.

- Dar cum e posibil? De ce s-ar întâmpla așa ceva?

- Asta-i întrebarea zilei.

Catalina, barmanița, a venit la masa lor cu cele doua beri, le-a desfăcut si s-a întors la treaba ei.

- Mersi! Ia si bea. E mai okay decât alternativa.

- Dar nu te deranjează deloc? Cum poți sa stai așa de calm?

- Aaaa, am uitat. Ești abia la început si vrei sa revii la normal.

- Tu nu vrei?

- După prima luna nu prea îmi mai pasa.

- După prima...

- Dar, l-a întrerupt după o gura de bere, poate cu tine capabil sa iți amintești s-ar putea sa avem o șansă.

- Bun! Întâi sa vedem care ar fi cauza. Stai! De ce m-ai împușca?

- Nu știu. Pistolul îmi apare in mana, mana se duce singura spre capul tău, după care vine rândul meu.

- Adică rândul tău?

- Pai eu fac double kill. Mana se duce singura spre cap. Nici nu ai idee cat m-am chinuit sa o controlez, cat de cat, ca sa meargă la tâmplă si nu in gura, după care negru si mă trezesc cu telefonul la ureche in fata căminului.

- Ai controlat mana sa meargă la tâmplă?

- Am zis ca așa pot fuma pana la final, gen badass si e mai bine așa. Am pățit de câteva ori sa tragă a doua oara când aterizam pe asfalt si puteam sa jur ca ba simțeam un gust de ars in gura, ba simțeam dinții cum se clatină in gura.

- Okay. Ce ai încercat pana acum ca sa întrerupi ciclul?

- Am încercat sa stau acasă si sa nu ies in oraș prin apropierea ta.

- Si ce s-a întâmplat?

- Stăteam la birou, aveam o pofta de jeleuri, cred ca era vreo 10 jumătate, așa ca m-am îmbrăcat, m-am dus la Profi-ul de lângă mine si ghici cine era in fata. Tu, așteptând fetele sa cumpere frișcă.

- Frișcă? Pentru ce anume?

- Tu pentru ce crezi? Fetele se gândeau sa combine desertul cu prima proba de bac la romana. Noi am mai sta sa vorbim, pistolul si-a făcut apariția si poc-poc. Nici măcar nu am apucat sa mănânc jeleuri in seara aia.

Înseamnă ca daca rămânem in același oraș inevitabil murim.

- Totuși cred ca suntem chit pentru seara aia. Eu nu m-am bucurat de jeleuri, iar tu nu te-ai bucurat de fete, spuse Alex cu voce tare si privind in gol. Cred ca eu am ieșit mai in pierdere pentru ca erau ediție limitata, dar in schimb nu găsești zilnic doua fete dornice de frișcă si...

- Ce tot spui acolo? l-a întrerupt Gabi din moment.

- Ce? Da! Daca suntem in același oraș, clar vom da unul peste celălalt. De ce nu-ti bei berea?

- Lasă berea. Eu sunt serios. Vreau sa terminam cu treaba asta cat mai repede.

- Bine. La ce te gândeai?

- Iau un tren, iar tu ramai in Iași.

- Bun, dar măcar bea o bere cu mine înainte sa pleci.

- Lasă berea! Mă duc acum la gara. Ne auzim când mă întorc.

- Cum vrei. Eu am de gând sa beau si sa speram ca ai dreptate. Drum bun!

Gabriel s-a dus la gara cu primul tramvai, fără bagaje sau mâncare si a luat un bilet spre București. El s-a gândit ca ar fi destul de departe sa ii permită sa fenteze moartea, dar nu așa de departe încât sa nu aibă timp a doua zi sa facă un duș si sa iasă la o întâlnire cu una dintre fete ca sa se revanșeze pentru absenta de diseară.

S-a așezat frumos la locul inscripționat pe bilet, iar pentru ca planul lui l-ar fi prins umblând noaptea pe strada, Gabi a considerat ca un pui de somn i-ar fi făcut numai bine. Poate nu era cel mai confortabil loc, indiferent cat de noi ar fi vagoanele, dar era destul ca sa își încarce bateriile si sa nu arate mai târziu ca majoritatea oamenilor trecuți de prima moarte din serialul Walking dead.

Cand s-a trezit, prima oara si-a aruncat privirea spre ceasul exceptional cu cadran alb si curea din piele maro, primit cadou si aflat la mana sa, ce indica ca in aproximativ doua minute avea sa ajunga la destinatie. Pentru ca timpul nu ii permise sa infulece mancare, a verificat portofelul pentru a decide ce anume isi va lua de la KFC-ul din gara, fara a fi nevoit sa apeleze la card, iar o scurta privire pe geam clarifica faptul ca ajunsese in aceeasi gara din care plecase, unde Alex astepta pe peron cu doua sticle de bere. Nu era scapare. Cineva trebuia sa coboare sau cineva trebuia sa urce. Controlorul nu avea timp de astea asa ca l-a dat jos din tren.

- Stiai ca o sa se intample asta, nu?

- Schimba cu ceva situatia daca zic “da”?

- De ce nu ai spus ceva? zise pe un ton iritat.

- Eu ti-am zis sa bei berea. Daca stateai ti-as fi povestit cum am incercat de vreo sapte ori din Iasi, patru dintre ele cu trenul. Culmea ca prima oara tot la Bucuresti am incercat.

- Dar cum e posibil asa ceva? Trenul a plecat, a mers, a iesit din oras.

- Prima oara am zis ca are legartura cu faza asta, cu muritul, dar dupa data trecuta, incep sa cred ca e ceva nou de la CFR. Doar ei puteau sa conduca un tren si sa il duca nicaieri. Aproape ca mi se pare absolut geniala ideea.

- Mai taci si paseaza berea aia, spuse pagubas Gabriel cu o fata ce striga infrangere, dar putin pusa pe ganduri la ideea conspiratiei feroviare.

- Ha? Astea doua sunt ale mele. Daca vrei bere poti sa iti cumperi singur.

- Alex!

- Dar pentru ca imi esti prieten bun si te vad in starea asta, iti ofer aceasta bere.

- Mersi.

- Pe datorie, dar privirea taioasa a colegului sau ii spunea clar si raspicat ca era mai bine sa se opreasca din vorbit.

Cei doi stateau in liniste, cu privirea atintita spre tren, care se puse din nou in miscare. Berile reci, tinute in mana, erau baute pentru alcool, nu aroma, iar sticlele erau in situatii total opuse. Optimistul o vedea pe-a lui pe jumatate goala, iar pesimistul pe jumatate plina.

- Care-i pasul urmator?

- Mergem sa mancam, iar dupa iti urmez sfatul si bem. Maine vedem ce facem, la cafea.

- KFC?

- KFC!

Dupa cina plina de calorii, in cantitati de tip galeata si considerate de urmasii dinozaurilor un adevarat macel, cu garnitura de cartofi prajiti si sos de usturoi, cei doi colegi s-au indreptat spre Max pentru atingerea starii de ebrietate in compania a doua domnisoare. Spre finalul serii, dupa cum era mai nou normal, si-au luat doza zilnica de plumb. Au tot incercat diverse metode de a scapa, dar nimic nu dadea roade.

Soneria telefonului l-a trezit somn.

- Ha? Bolborosise cu ochii intredeschisi.

- Hai sa mergem la un cazino azi.

- Ce? Stai ca ma imbrac si vin in Max.

- Perfect. Iti explic cand ajungi.

Dupa aproximativ zece minute a intrat si s-a asezat la masa cu doua cafele.

- Fara bere?

- Pentru ce am planuit avem nevoie de mintea netulburata. Bere-i pentru dupa, daca reusim.

- Te ascult.

- Bun. Fii atent! In alte reluari, cand nu incercam sa scap de repetitie, mi-a venit ideea sa ma duc la cazino si sa folosesc situatia in avantajul meu.

- Te-ai gandit sa te duci la o masa, sa inveti fiecare rezultat si sa te imbogatesti in repriza urmatoare, iar daca ciclul era intrerupt ramaneai cu multi banii?

- M-am gandit sa castig bani si sa ma fac praf, spuse mai sec, dar sa stii ca imi place ideea ta mai mult.

- Acum inteleg de ce ramaneai mereu pe zero inainte sa iti intre banii.

- Hei! De cateva ori mai ramaneam cu cativa lei in buzunar si o data eram pe minus, spuse mai in incet de parca isi dadu seama ca nu e o aparare buna. Dar revenind la oile noastre, pot sa iti spun ca mi-a iesit planul pana acum, iar cu tine avem sanse la ceva mai mare.

- Vrei sa te imprumut cu bani ca sa pariezi mai mult, nu-i asa?

- Eu nu am zis nimic, dar daca tot insisti, nu te oblig.

- Nu stiu ce sa zic.

- Recunoaste, cativa lei in plus pentru la vara nu strica niciodata, mai pui si cativa deoparte pentru zile negre si licenta.

- Despre cat vorbim aici?

- Cat te lasa inima, 20, 30. Accept si 40 de milioane daca te simti mai darnic.

- De milioane? Du-te de aici! Nu am atata incredere in toata treaba asta incat sa risc tot ce am.

- Daca mergem si iti dovedesc ca e ceva sigur, ma lasi sa iti multiplic banii?

- Doar, doar daca imi dovedesti fara urma de indoiala.

- De acord.

- La ce masa joci?

- Blackjack. E singura cu cel mai mare grad de repetitie si cea mai usoara de invatat. Daca vrei, te invat ordinea si putem juca amandoi in acelasi timp. Stiu ordinea.

- Pentru inceput te las pe tine. Termina cafeaua si hai sa mergem.

- Nu acum. E un interval de o ora in care putem obtine profit maxim si sa nu vina un manager sa ne i-a la intrebari. Stii tu, numarat de carti, trisat si altele.

- Cat de rau poate fi?

- Sa zicem doar ca nu era cel mai amabil om de pe planeta, dar nici tibia lui nu avea un caracter mai tare. N-am stiut niciodata ce poti face cu o simpla teava de otel in maneca si oleaca de forta.

- Tibia aia nu a avut nici o sansa.

- Nope! spuse fara semne clare de remuscare. Nici nu ai idee cat m-am rugat sa se repete ziua. Am promis ca nu mai fac asa ceva.

- Esti nebun, dude.

- In astfel de vremuri, nebunia e singurul lucru care ma mai tine intreg la minte si departe de tentatia de a juca GTA in real life.

Cei doi tovarasi au pornit spre cazino pentru ora aleasa, au jucat, au castigat, s-au imbatat si impuscat. Cu fiecare vizita increderea in plan crestea, suma se multiplica si cand au ajuns la profitul maxim posibil, au decis sa faca un ritual zilnic din asta. Erau nerabdatori sa se destrame sirul, mai ales ca nu ar mai fi avut nevoie sa isi faca griji pentru ziua care tot nu venea. Pentru ei, “nu lasa pe maine ce poti face azi” devenise “nu poti lasa pe maine ca mereu e azi”.

Zilele s-au transformat in saptamani, iar ele in luni. Alex si Gabriel ramaneau fara idei de a scapa din acest din cercul infernal. Gabi, cel cu capul pe umeri si temelia morala a acestei prietenii neortodoxe, ajunsese atat de disperat pentru libertate incat incepuse sa urmeze modelul colegului deconectat de la realitate, starea de negare a situatiei in care se aflau si deplina relaxare. Incetul cu incetul au inceput sa experimenteze cu experiente si senzatii noi. Nici nu exista destule cuvinte sa descrie petrecerea cu harem din camera 609 de la Hotel International, unde cada era doar pentru sampanie si pacatele capitale se simteam ca acasa. Totusi se poate spune ca era o priveliste mai buna decat orgia de la 507. Nici unul dintre ei nu credea ca un barbat, de gabarit depasit si cu mai multe fire de par pe corp decat firele de iarba de pe gazonul unui stadion de fotbal proaspat pus, poate fermeca atatea femei frumoase. E genul de imagine de la care vrei sa iti intorci privirea, dar nu te poti opri din uitat.

De cateva ori, spre uimirea lor, au reusit sa intoarca aceasta ruleta ruseasca fara castigatori. In sfarsit Gabi avea sa fie cel cu degetul pe tragaci. Prima oara speranta se lauda cu un posibil final al povestii, dar realitatea avea gust de plumb. Schimbatul personajelor nu schimba scenariul. Macar acum se putea revansa pentru primele decese si razbunare pentru toata faza cu trenul. Era destul de clar pentru Alex cand a ales sa ii traga in gura si nu in cap. Merita.

Timpul relativ trecuse si cei doi se aflau iarasi in Max.

- Ghici ce zi e azi, Gabriel.

- Aceeasi zi?

- Ma refer in total. E a 365-a zi. Avem un an de cand suntem blocati asa.

- Un an? Parca nici nu au trecut zilele. Stai. Tu chiar ai numarat de cate ori s-a repetat totul?

- Ma plictiseam si asta era singurul hobby unde progresam.

- Atunci hai sa sarbatorim! Doua beri?

- Doua...

- Nu-i corect! tipase Catalina la masa lor.

- Ce anume? a intrebat Alex confuz.

- Trebuia sa fie o pedeapsa, tortura, nu vacanta de lux!

- Ha? spuse Gabi la fel de confuz.

- Acest muritor nenorocit, aratand spre Alex, trebuia sa indure chinuri nenumarate si sa isi piarda mintiile.

- Catalina, ce tot vorbesti acolo?

- Nu sunt aceasta Catalina. Doar i-am luat forma ca sa iti pot observa progresul.

- Daca nu esti ea, atunci cine esti?

- Sunt Eris, zeita certurilor si a discordiei, spuse ea in timp ce isi arata adevarata infatisare.

Gabriel scoase portofelul si ii inmanase o bancnota de 10 lei lui Alex.

- Ce a fost asta? intrebase Eris cu o privire confuza.

- Am pus pariu pe ce a cauzat reluarile. Eu am spus “divinitate razbunatoare”, iar el “bucla cauzata de o interactiune cu tahioni”.

- Dar de unde? Cum ti-ai dat seama?

- Am avut o presimtire. Dar ce am facut ca sa merit asta?

- Nu iti amintesti, taratura mica? Ai varsat bere pe rochita mea noua in Taverna si nici macar nu te-aiu obosit sa iti ceri cerut scuze! Asa ca mi-am folosit marul ca sa te pedepsesc.

- Serios? Chiar nu imi amintesc. Deobicei cand fac o prostie imi cer scuze imediat. Si cum anume ai folosit marul tau ca sa ma pedepsesti? Nu tin minte sa fi vazut mere in ultima perioada pe langa mine.

- Simplu. Cand ai luat doua sticle de cidru de la bar, am pus o parte din esenta lui in sticla din mana ta dreapta. Am observat ca mereu alegi sticla din dreapta.

- Dar eu am ales sticla din dreapta cand s-a intors la masa.

- Stiu, spuse Eris frustrata. Cand am vazut, am facut acelasi lucru si la cealalta sticla. Intr-un fel ma bucur de acest mic accident. Pentru multi e o tortura sa isi omoare unul dintre prieteni.

- Daca amandoi am baut in acelasi timp, cum se face ca Gabi a inceput sa isi aminteasca mult mai tarziu.

- Muritori care nu stiti nimic. Marul are un efect mai intarziat cu cat esti mai inteligent.

Alex scoate portofelul si ii da lui Gabriel o bancnota de 10 lei.

- Ti-am spus eu!

- Oh, Zeus! exclama zeita in timp ce isi punea mana la frunte. Sunteti incredibili. Nu, nu mai pot. Ma las pagubasa.

- Eris, imi pare rau pentru ce am facut in acea seara. Deobicei sunt foarte respectuos si crede-ma ca nu as supara pe nimeni din adins, mai ales pe cineva la fel de frumoasa ca tine.

- Sa presupunem, zise ea botoasa.

- Daca imi permiti si ma ierti pentru gafa mea colosala, prin oprirea ciclului de intamplari nebunesti, iti promit ca voi face tot posibilul sa ma revansez fata de tine. Trebuie sa recunosc ca pedeapsa ta a fost geniala si extrem de eficienta. Amandoi am ajuns in asa hal incat a trebuit sa apelam la sex, droguri si alcool doar ca sa ne pastram mintea pe linia de plutire. Aceasta experienta sigur ne-a lasat o multitudine de cicatrici la nivelul psihicului, care ne vor bantui pe tot restul vietii. Daca asta nu e o tortura demna de a fi ridicata la rangul de arta, atunci nu stiu ce ar fi.

- Chiar crezi asta? spuse zeita imbujorata. Iti voi accepta oferta, dar daca nu te tii de cuvant, te intorci inapoi in bucla, iar de aceasta data de unul singur.

- Nu as fi vrut sa fie altfel. Putem merge acum. Stiu o cofetarie minunata si am presimtirea ca vei iubi locul.

- Dar cum ramane cu mine? Eu am fost pedepsit pe nedrept, iar el se duce la intalnie cu o zeita?

- Tu ai cele doua fete cu care trebuia in mod sa iesim diseara. Am vazut cum se uita ambele la tine.

- Ei pe naiba!

- Gabriel, parca tu trebuia sa fi cel inteligent. Stiu de la Afrodita ca ele sunt complet innebunite dupa tine.

Iar el a scos 10 lei din portofel, multumit ca Alex castigase acest pariu.

Ciclul a fost rupt, iar Gabriel in sfarsit putea sa doarma, alaturi de doua fete minunate, fara a fi trezit brusc de soneria telefonului.

L-a inchis.

Epilog

Alex si Gabi stateau in Max la o bere, ceva timp mai tarziu, vreo cateva luni calendaristice mai tarziu.

- Care mai e situatia cu fetele?

- Ne-am despartit acum ceva timp.

- Cum de? Parca erau moarte dupa tine.

- Erau prea geloase una cu cealalta asa ca m-am despartit de amandoua. Nu puteam sa raman cu una, fara sa o supar pe cealalta. Partea buna e ca nu mai sunt deshidrata zilnic de la atata distractie. Ma mir cum de nu am murit pana acum. Sau cum de nu s-a rupt patul cu noi.

- Mai stii ceva de ele?

- Aparent, s-au impacat si sunt impreuna de o luna.

- Au!

- Da, zise in timp ce isi ducea bere la gura. Dar tu? Cum merge relatia cu Eris?

- Si noi ne-am despartit.

- Ce s-a intamplat?

- Nu eram gata sa fiu un tata vitreg pentru toti copii ei. Am avut o discutie lunga pe tema asta. S-a suparat ea putin pe mine, dar pana la urma a vazut ca nu sunt gata. La final plangeam amandoi cate putin, dar e mai bine asa

- Wow! Si nu te-a pedepsit deloc cu marul ei?

- N-am spus asta. Mai stii cand nu am venit la facultate pentru ca aveam probleme cu stomacul de la mancarea aia mexicana?

- Serios? Dur, dude. Prea dur.

- Nici nu ai idee, dar cred ca inca tinea la mine. Toata bucla a durat doar o luna.

- Se putea si mai rau.

- True!

Cei doi au ciocnit berile si au trait mai departe linistiti.

Cred...