ODL: Beginnings

Stii momentul ala cand viata ta merge asa cum trebuie, totul e perfect, nici un nor negru pe cer si dintr-odata tot universul iti fute un picior in cap, te lasa inconstient pe jos, te scuipa si iti ureaza un "Go fuck yourself!" din toata inima? Am aflat pe propria mea piele si momentul ala a durut mai mult decat orice am simtit pana atunci. Dar sa incepem cu inceputul...

Ma numesc Dominic Lee McMurphy, am 18 ani si sunt un exorcist. Stiu ca suna ciudat cand spun ca sunt un exorcist, dar incercati sa tineti pasul cu mine. Nu sunt un exorcist obijnuit, bineinteles. Pot vedea spiritele, demonii si cativa ingeri de Craciun. Drumul meu spre salvarea sufletelor asuprite de demoni incepe cand eram un bebelus blond cu ochii violet si am fost abandonat pe treptele unei manastiri catolice din ordinul dominican, unde calugarii m-au primit cu caldura. Din primele momente fratii mei adoptivi au remarcat ca eram un copil binecuvantat si Dumnezeu avea un plan maret pentru mine. Au avut grija de mine, m-au invatat fiecare ritual de exorcizare din fiecare religie de pe planeta si la varsta de 10 ani am inceput sa lucrez ca un exorcist pentru Ordre Divin de la Lumière, un ordin secret creat cu scopul de a proteja sufletele oamenilor de rau. De fiecare data cand mergeam in misiune eram glumet, nu urmam toate ordinile, dar mereu o duceam pana la capat.

Cand am implinit varsta de 16 ani am parasit manastirea si m-am mutat la oras intr-un apartament cu 3 camere asigurat de ordin de unde imi pot desfasura activitatea de exorcist fara probleme, dar cu conditia sa raportez fiecare activitata omului meu de legatura. El stie totul despre mine, iar eu stiu despre el doar ce am voie sa stiu. Il cheama Joe, poate sa imi faca rost de orice am nevoie, cand am o problema trebuie sa il sun si in cazul lui, titlul de "om de legatura" se traduce in "dadaca". Asa patesti cand dai foc la jumatate de sat intr-o misiune destul de simpla.

Si am ajuns la momentul de care vorbeam, momentul cand viata mea s-a intors 180 de grade...