La petite mort

Pana sa o intalnesc toata viata mea era doar un amalgam de  noante de gri peste realitate.
Nu voi uita niciodata ziua respectiva. Stateam singura intr-un pub, la o masa impreuna cu un cappuccino grande, recitind 2001 de Arthur C. Clarke. Asa imi petreceam pana atunci zilele libere de la munca. Citeam si beam un singur cappuccino ore intregi. Barmanul imi era prieten din facultate si ma lasa sa stau cat voiam.
Eram pe la jumatatea cartii cand a intrat ea. Era mica de statura, parul lung, dar ras pe partea stanga si cand m-am uitat la ochii ei am vazut pentru prima oara culoare. Nu era o culoare clara, dar era culoare. Ma blocasem incercand sa procesez ceea ce vazusem si fara sa imi dau seama m-am trezit cu ea la masa mea.
- Odiseea spatiala?
Ochii ei aveau acum o nuanta mai clara de albastru.
- Parlez-vous francais?
- Ha? Ce? Scuze... eram cu mintea in alta parte.
- Am observat, spuse ea cu amuzament. Aia e "Odiseea spatiala" din mana ta?
- Aaaa, da! O reciteam.
- Ai citit si restul seriei?
- Le-am citit pe toate cu exceptia ultimei carti. Am cautat cartea peste tot si nu am reusit sa o gasesc.
- Well, well. Esti norocoasa. Din intamplare, o am cu mine.
S-a intors si pe masa a pus o carte cu acelasi efect asupra mea ca ochii ei. Coperta era plina de culori contopite intr-un ansamblu de o frumusete nemaiintalnita pana acum.
-Tu... tu... vezi culorile astea? am spus incercand sa imi controlez nevoia de a tipa de extaz.
- Yeah. Pentru prima oara. Sunt destul de cool.
- Cool? E mult mai mult decat atat. Nici nu gasesc cuvinte care sa descrie ceea ce vad si simt.
- Atunci o sa iti placa ce urmeaza.
- Ce anu...
Fara sa mai termin intrebarea, m-a luat de mana, m-a tras langa ea si m-a sarutat. Buzele ei moi si zemoase, pline de pasiune se contopeau de minune cu ale mele. Inima mea batea foarte repede.
- Let's go!
Inca vrajita de ceea ce se intamplase am urmat-o pana in apartamentul ei, care se afla intamplator deasupra  pub-ului, si pana in dormitorul ei.
Fara avertisment, am simtit din nou atingerea acelori buze dulci. Fiecare farama de gandire logica era subjugata de o nevoie animalica, primordiala, nevoia de a simti placere mai presus de orice. Limba ei se juca cu ea. Innebuneam! Focul pasiunii ardea in mine cu  o putere... Trebuia sa o simt mai bine, mai aproape, sa ii simt pielea catifelata cu a mea.
Am inceput sa imi dau bluza jos ca intr-o zi de vara, cand canicula te topeste, cu o mana, iar cu cealalta mana, tricoul ei. Cand buzele noastre s-au despartit, am sarit inapoi la ele ca un dependent de metanfetamina intrat in sevraj. Nu stiam ce era cu mine, dar nu conta. Trebuia sa o am. Cand am trecut la pantaloni, fiind neindemancatica, am cazut pe patul din spatele meu cu ea deasupra mea.
Mainile ei se plimbau pe fiecare centimetru al corpului meu, iar fiecare atingere era ca a unui inger inzestrat cu pofta trupeasca a unui demon. Simteam furnicaturi peste tot.
Atunci buzele m-au parasit, mergand in jos spre gatul meu, unde si-au facut aparitia dintii ei pentru o muscatura plina de extaz care masca orice urma de durere care ar fi existat.
Cu fiecare centimetru sarutat, pe gat, pe sani, pe abdomen si tot mai jos, inima mea accelera din ce in ce mai repede. Mainile mele strangeau de tablia patului din ce in ce mai tare la fiecare stimul. Coborand si coborand, buzele ei suave au ajuns intr-un punct asa de sensibil incat la cea mai mica atingere, creierul meu se aprindea de la excitare. Simteam o placere care crestea exponential cu fiecare secunda a actului propriu zis. Respiratia mi se ingreuna, inima fugea si la apogel stimulului mintea mea era acaparata de o explozie de culori, ce declansasera un tipat orgasmic sa iasa din gura mea pentru a-ntaia oara.
Nu imi mai amintesc exact ce s-a intamplat in continuare, dar stiu ca m-am trezit mai tarziu in bratele ei si din ziua aia nu am mai plecat de acolo. Imi gasisem sufletul pereche.